Augmentări osoase – regenerare tisulară ghidată
Regenerarea tisulară ghidată este o intervenţie chirurgicală ce are drept scop înlocuirea ţesuturilor moi sau dure pierdute cu materiale biocompatibile care să completeze defectul osos şi să stimuleze refacerea tesuturilor.
Adiţia osoasă este o tehnică avansată de terapie prin care se reduce adâncimea pungilor parodontale , se micşorează gradul de resorbție osoasă şi se regenerează ţesutul osos pierdut in evoluţia bolii. Materialul folosit pentru umplerea defectelor poate fi os autogen (de la pacient), os heterolog sau xenogen recoltat de la animale sau alte materiale sintetice (sulfat de calciu, hidroxiapatita).
Pentru regenerarea gingivală parodontală şi blocarea proliferării ţesutului epitelial in interiorul defectelor osoase parodontale se folosesc bariere mecanice: membrane resorbabile de colagen și proteină derivată din matricea smalţului (Emdogain) - un gel ce conţine amelogenină.
Biomaterialele folosite în clinica Dentotal sunt: 
Bio Oss (producător Geistlich Elveţia)
Este o substanţă minerală osoasă de origine bovină având o morfologie similară osului uman. Datorită compoziţiei chimice naturale şi a structurii sale, Bio-Oss poate fi resorbit încet de celulele osoase având un rol deosebit în procesul de remodelare osoasă şi de stabilizare a volumului osos pe o perioadă lungă de timp.
Bio Gide (producător Geistlich Elveţia)
Este o membrană de colagen, cu rol de barieră bistratificată ce ajută la menţinerea osului adiţionat, blocarea creşterii in interior a ţesutului moale, regenerarea osoasă şi în final vindecarea zonei operate.
Emdogain (producător Straumann Elveţia)
Este un produs biologic revoluţionar, bazat pe o matrice proteică de smalţ de origine amelogenică cu rol in refacerea ţesutului parodontal. S-au obţinut succese remarcabile în intervenţiile parodontale în care s-a utilizat Emdogain – în peste 1 milion de cazuri conform studiilor de realizate de compania Straumann.
Prognosticul unui dinte când a suferit diverse intervenţii chirurgicale poate evolua în moduri diverse în funcţie de structura osoasă reziduală ce va sprijini dintele, starea de sănătate generală,raspunsul imun al organismului, igiena orală şi mai ales motivaţia pacientului.
Tratamentele efectuate asupra parodonţiului marginal, oricât de dificile, costisitoare şi corect executate, nu sunt urmate de rezultate durabile în timp dacă nu se instituie un program riguros de control. După o intervenţie chirurgicală perioada optimă de examinare periodică este de 3 luni în primul an şi apoi la 6 luni pentru a reevalua continuu statusul parodontal.